In fața celor adunați, doamna Maria a deschis cărțile amintirilor cu mâini tremurânde, dar cu o claritate care ne-a înghețat inima:
„Am văzut cum se stingea libertatea în ochii oamenilor. Cănd au venit trenurile groazei, nopțile nu mai aveau sfârșit, iar zilele erau umplute cu tăcerea fricii. Ei îi luau pe ce buni, pe cei harnici…. ca pe niște saci de grâu.”
